Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Un bal mascat la ONB


Giuseppe Verdi: UN BALLO IN MASCHERA
30.06.2012, duminică, la Opera Națională București
Dirijor: Iurie Florea, regia: Plamen Kartalov
Daniel Magdal (Riccardo), Iordache Basalic (Renato), Radostina Nikolaeva (Amelia),  Andrada Ioana Roşu (Ulrica), Ioana Mitu (Oscar), Florin Simionca (Silvano), Horia Sandu (Samuel), Iustinian Zetea (Tom), Şerban Cristache (Un giudice), Constantin Negru (un servo di Amelia), solişti balet: Oana Badanoiu, Magdalena Radulescu, Virgil Ciocoiu, Lucas Campbell

Stagiunea 2011-2012 de la ONB se încheie în acest weekend cu premiera unei noi producții a operei Un ballo in maschera de Giuseppe Verdi. Urmând o tradiție de dată recentă, spectacolul acesta va fi reluat în seara deschiderii stagiunii următoare, în toamnă. Nu voi relua clișeele din avancronici, voi spune doar că Un ballo… este pentru mine o operă surprinzătoare. Compoziția este din perioada de maturitate a lui Verdi, după Simon Boccanegra, când maestrul nu mai urmărea neapărat să-i fie fredonate ariile pe stradă, ci muzica să fie cât mai contopită cu drama. Cu toate astea, a rezultat o muzică ușor de reținut, gen trilogia populistă (Rigoletto, Trovatore, Traviata) chiar conținând arii memorabile  (Ogni cura si doni al diletto – aproape un Brindisi în actul 1, sau  Eri tu – în penultimul tablou), dar și momente dramatice caracteristice creației lui târzii din Otello sau Don Carlo (Ecco l’orrido campo). E clar că Verdi a țintit un succes total, în care profunzimea muzicală a dramei să fie totuși ușor accesibilă.

Voi trece repede peste episodul cenzurii, atât de des amintit. Gustav al III lea a fost ceea ce se numește un „despot luminat” dar în același timp un monarh absolut, așa cum era tendința în Europa sfârșitului de sec. XVIII. Italia din vremea lui Verdi fiind monarhie, interzicea reprezentarea scenică a regicidului, ceea ce mie mi se pare de înțeles în contextul istoric de atunci. Păstrând proporțiile, raportându-ne la istoria recentă, cred că în Uniunea Sovietică a lui Gorbaciov, oricât glasnost ar fi fost, probabil că ideea de a prezenta într-un spectacol căderea comunismului și uciderea vreunui dictator gen Ceaușescu nu s-ar fi bucurat de binecuvântarea vreunei comisii de cultură… Cu atât mai mult e de remarcat curajul compozitorului care s-a bătut cu toată lumea pentru a-și vedea opera pe scenă, fie și făcând aluzie la povestea lui Gustav al III lea prin mutarea acțiunii la Boston.

Să mai adaug faptul că o mare parte din libret se bazează pe fapte și personaje reale. Gustav al III lea a fost împușcat în spate în timpul unui bal mascat de la Opera Regală de către Jacob Johan Anckarström și a decedat în urma infectării rănii, câteva săptămâni mai târziu. Motivul nu a fost gelozia ci lupta politică, anarhismul republican etc. O ghicitoare „autorizată” pe nume Ulrica îi prezisese monarhului moartea cu patru ani înainte. Se mai păstrează încă la un muzeu din Suedia costumul și masca de la funestul bal al regelui:

Costumul lui Gustav al III lea

Nu există Amelia, iar un Oscar este ușor de imaginat la o curte regală din sec. XVIII. Istoria are în acest caz un episod spectaculos, iar Verdi nu este primul care a încercat să-l ilustreze dramatic. Mai există o operă, Gustave III a lui Daniel Auber, scrisă cu 26 de ani mai devreme pe un libret al lui Eugene Scribe, a cărui piesă de teatru, pe același subiect, a servit drept bază libretului celor două opere (libretistul lui Verdi a fost Antonio Somma).

În concluzie, premiera de la ONB nu trebuie ratată, fie și numai pentru cele scrise mai sus. În drum spre Piața Eroilor am încercat să uit marile înregistrări, inegalabile mai toate, din discografie. E inimaginabil astăzi, oriunde în lume, să poți asculta ceva care să fie măcar pe aproape de Amelia Mariei Callas de la deschiderea stagiunii de la Scala din 1957, sau de impersonările lui Luciano Pavarotti de la Metropolitan opera (în 1980 și în 1991 – 2 DVD-uri extraordinare) sau Placido Domingo la Royal Opera House în 1975, ca să nu mai pomenim de regalul din studio al lui Carlo Bergonzi și Leontyne Price din 1966. Da, trebuie uitate, iar spectacolul acestei premiere are valoarea lui și te face să revizitezi marile înregistrări video sau audio cu încă și mai mare plăcere.

După această (prea) lungă introducere, câteva cuvinte despre cum a fost aseară: neașteptat de bine a fost, excelent pe alocuri.

Producția lui Plamen Kartalov a fost convențională în cea mai mare parte, cu unele elemente inedite. Anticiparea dramei prin baletul de la început, pe muzica preludiului, cu Virgil Ciocoiu întruchipându-l pe rege, ca balerin, a fost interesantă și mie unul mi-a plăcut. La fel și reluarea ideii la final.

Un ballo in maschera – Actul I – ONB

Nu pot spune că am desprins o semnificație clară a machetei unui palazzo din interiorul unei piramide de plexiglas, în mijlocul scenei, poate ideea de proiect neterminat al regelui Suediei, suspendat între absolutism și constituționalism, ar fi putut avea o reprezentare simbolică diferită, până la urmă nu a fost ceva deranjant, poate că soluția de materializare concretă într-o clădire are sensul ei. Am remarcat luminile, foarte reușite în majoritatea timpului, amplificând drama (mai ales în tabloul din casa lui Renato, din ultimul act).

Cât despre „tema egipteană” a balului mascat din final, în ciuda bizarului costumelor, toate la fel (probabil justificat de costuri) trimiterea aluzivă la opera Aida, de mai târziu în creația lui Verdi, precum și translația în timp a costumelor într-un secol XIX contemporan compozitorului, toate au rațiunile lor, pe care un spectator le poate înghiți sau nu. De amintit prezența a numearoase simboluri egiptene în Die Zauberflote a lui Mozart, operă scrisă practic chiar în aceeași perioadă cu evenimentele din libret (Gustav III a murit în 1790, iar capodopera lui Amadeus e din 1971). Rău n-a fost, aș adăuga.

Accesoriul care însoțea scenele din mijlocul operei, schela cu scări în mai multe direcții servind mișcării personajelor în diverse poziții care subliniau diverse atitudini (regele deasupra lucrurilor sau la nivelul lor) mi-a adus aminte de David Pountney și producțiile sale.

Un ballo in maschera – Actul III – ONB

Cum s-a cântat? În primul rând orchestra condusă de Iurie Florea a fost, cel puțin pentru mine, de nerecunoscut. Pentru o dată, au cântat, cum se mai spune, „cu tot arcușul”, corect, energic, plin de viață, fără greșeli, ba chiar cu entuziasm pe alocuri, într-un cuvânt impecabil.

Daniel Magdal a fost un Riccardo/Gustav III robust, chiar dacă timbrul și intonația par meschine, îmi place foarte mult registrul său acut în care tenorul acesta chiar are volum și se aude foarte bine, distinct în orice ansamblu. Vibrato-ul Radustinei Nikolaeva (Amelia) a fost cam obosit și obositor, însă soprana bulgară s-a străduit, în mod evident, să fie la înălțime lăsând câteva fraze frumoase să ajungă și în inima spectatorilor, dincolo de auz (Morrò, ma prima in grazia –  mai degrabă decât scena de sub eșafod). Iordache Basalic a fost un Renato corect, pe alocuri chiar interesant (Eri tu). Remarcabilă a fost însă Andrada Ioana Roșu în rolul Ulricăi, apreciată și de public, intuiesc că și rolul Azucenei i-ar ieși la fel de bine. Și nu în ultimul rând Oscar-ul Ioanei Mitu, cântând practic tot rolul în timp ce țopăie pe scenă de colo-colo, întocmai ca un paj. Iar mie „conspiratorii” Horia Sandu și Iustinian Zetea mi-au plăcut vocal foarte mult, în ciuda aparenței de Stan și Bran🙂 Iar corul, în cea mai mare parte a fost foarte bun.

În mod cert, dacă nivelul obișnuit al spectacolelor ONB ar fi acesta, lăsând să se întrevadă că se poate și mai bine de atât, aș merge la operă mai des. Am zis.

Nota 8/10

7 comments on “Un bal mascat la ONB

  1. Operalover
    Iulie 1, 2012

    Eu am fost mai critic în ceea ce privește decorul și costumele din scena balului, dar cred că aș putea trece peste asta și aș merge să revăd spectacolul. Cred că este interesant de văzut și în celelalte distribuții propuse pe site (desigur, dacă vor rămîne valabile și pentru stagiunea viitoare). A fost interesantă plasarea unor instrumentiști și interpreți în lojele de onoare…

    Apreciază

  2. Alexandra Vasilescu
    Iulie 1, 2012

    UN EVENIMENT CULTURAL DE MARE EXCEPTIE !
    MULT SUCCES IN CONTINUARE !
    CU NOI PROIECTE !

    Apreciază

  3. Daniella
    Iulie 3, 2012

    Nu pot spune ca mi-a placut productia, dar am mers in primul rand pentru muzica. Si pe mine m-a surprins placut orchestra, nu a dat pe de laturi deloc, cum se intampla de obicei. Am vazut a doua distributie: Jose Manuel Chu s-a achitat bine de rol si a fost foarte sigur pe el. Vocea Adrianei Dumitriu mi s-a parut stridenta, dar cred ca are potential si in viitor isi poate rafina cantul. Eugen Secobeanu si Liliana Neciu au cantat bine. Voi merge cu siguranta sa revad spectacolul stagiunea viitoare, dar neaparat cand va canta Sorina Munteanu.

    Apreciază

  4. sorin
    Iulie 5, 2012

    Eu n-as fi asa de entuziast. Montarea nu e oribila, dar e plicticoasa. Orchestra a fost fara erori majore, dar si fara stil sau spirit, in plus mult prea tare. A doua zi a sunat mai bine, dar decalajele au reaparut, mai ales intre Chu si restul lumii.
    Magdal ar fi mai bine daca n-ar nazaliza si daca ar transmite ceva.
    Chu canta mai bine si se implica in rol, dar e aproape mereu in contratimp.
    Nikolaeva are o voce mai obisnuita pentru Abigaille, forteaza prea mult si e stridenta in acut.
    Dumitriu are gravele prea voalate iar acutele uneori prea stranse si tipate.
    Basalic ingroasa si grav si se deschide prea mult in acut; s-a rupt urat in scena finala; are o dictie ingrozitoare, din care nu se intelege mai nimic.
    Secobeanu mormaie si e prea greoi.
    Mitu e stridenta de sus si pana jos si sub ton mai mereu, mai ales in acut unde e insuportabila.
    Anusca in seara a doua a fost printre putinele care s-au achitat corespunzator de sarcina deloc usoara – un cant frumos, limpede, bine timbrat si bine proiectat in sala.
    Rosu e surprinzatoare, desi are un pasaj grav destul de slab.
    Neciu e mai putin impresionanta, canta si joaca bine, dar pare un pic depasita de rol pe ici pe colo. Poae se mai ajusteaza cu timpul.
    Cei doi basi din prima seara au fost foarte bine, spre deosebire de ceilalti doi, care au fost foarte palizi.
    Nu stiu ce va face Sorina Munteanu, dar ar fi util daca ONB s-ar gandi si la cativa invitati care ar putea onora spectacolul: George Petean, Cellia Costea, Theodora Gheorghiu.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Iulie 5, 2012

      Mulțumesc pentru comentariu.
      Cred că exagerați puțin deși nu îmi neg propriul subiectivism. Fiind și o premieră de la care aveam așteptări mai degrabă rele, am încercat să scriu mai mult despre ce mi-a plăcut, în loc să demolez un efort indiscutabil. N-am fost prezent decât la primul spectacol, deci nu pot comenta despre Chu, Dumitriu, Secobeanu, Anușca sau Neciu
      Comentez mai jos lucrurile cu care nu sunt de acord:
      De obicei mie mi se pare dimpotrivă, că orchestra sună prea încet. Eu nu-i credeam capabili să cânte decent, și tind să dau vina pe dirijor, în primul rând. Dar la acest specatcol a fost foarte bine, chiar fără panaș, ceea ce e remarcabil.
      Magdal nu se gâtuie în registrul acut, și asta îmi place. Nu e suficient, știu, dar am văzut lucruri mult mai rele la ONB
      Basalic n-a cântat rău deloc, ce-i drept are o problemă cu dicția, pe care probabil n-o va rezolva curând, însă per total mi-a plăcut.
      Mitu – insuportabilă?? Chiar așa? Și da, un pic sub ton.
      Mă bucur că i-ați remarcat pe cei doi bași, mi-au plăcut mult și mie.

      Apreciază

      • OperaOnline
        Iulie 9, 2012

        A fost una dintre rarele ocazii in care n-am avut niciun avant sa scriu si eu impresii dar cum am nimerit in zona si sperand ca nu e prea tarziu ma exprim „in deplasare”: eu am vazut primul spectacol si am plecat acasa cu niste pareri clare pe care le-am lasat la decantat sperand ca m-a zapacit si, implicit, indispus caldura din sala…altfel eram mai incantata.Well… M-am rugat sa cante Daniel Magdal dar mi s-a parut ca a fortat aproape pe tot parcursul spectacolului in pasajele inalte iar la ultima arie, spre sfarsit, a dat semne de oboseala. Bulgaroaica are o voce mare si puternica insa n-am putut sa ma obisnuiesc cu vibrato-ul deranjant din prima parte. A fost mai bine in partea a doua cu un „Morro…” frumos, ar fi fost binevenit putin mai mult dramatism…in fine.Ioana Mitu are acutele la ea, asta e clar, dar in rest am auzit-o cu greu. Si o observatie „tehnica”: poate nu a avut ocazia sa repete suficient acesta regie ca sa-si dea seama ca la cat de mult trebuie sa alerge pe scena e bine sa se concentreze in a tine vocea in frau: s-a auzit un efect ca atunci cand mergem intr-o masina pe un drum prost si emisia sunetelor nu mai poate fi controlata. De retinut, zic🙂
        Pentru mine, Andrada Rosu in Ulrica a fost cea mai buna si adecvata prezenta pe scena, mi-a placut foarte mult.
        Cat despre productie, deloc nu mi-a placut, mi s-a parut de un kitsch…cu exceptia scenei din birou, inspre sfarsit, unde lumina a fost pusa excelent si a realizat un tablou de impact.
        Sa ne vedem cu bine in stagiunea urmatoare!

        Apreciază

      • despredemnitate
        Iulie 9, 2012

        Mulțumesc pentru „mini-cronică”.
        După atâta Royal Opera mi se pare logic să dispară impulsul de a mai scrie și despre ONB🙂
        Am încercat să respect proporțiile între Opera din București și marile teatre, fată de care distanța se menține în continuare.
        Totuși mi-a plăcut mult orchestra, mai bună ca niciodată. Iar soliștii au fost cel puțin rezonabili.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cele mai bine evaluate

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3,541 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Facebook

%d blogeri au apreciat asta: