Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Otello din Varosha


într-o joi, 13 noiembrie 2014, la Opera Națională București
Giuseppe Verdi: OTELLO
Dirijor: Adrian Morar, regia: Vera Nemirova, lighting design: Daniel Klinger, scenografia: Viorica Petrovici, maestru de cor: Stelian Olariu, maestru cor de copii: Smaranda Morgovan.
Daniel Magdal (Otello), Iulia Isaev (Desdemona), Ștefan Ignat (Jago), Liviu Indricău (Cassio), Andrei Lazăr (Roderigo), Mihnea Lamatic (Ludovico), Sorana Negrea (Emilia), Iustinian Zetea (Montano), Ionuț Gavrilă (Un araldo)

Pe o vreme urâtă, într-un București a cărui atenție este îndreptată spre alegerile prezidențiale de duminică, stagiunea ordinară a ONB a programat un revival al lui Otello. Chiar dacă nu a atras mulțimi de oameni precum premiera Traviatei, tragedia maurului merită revăzută oricând, pentru că este o operă foarte dificilă pentru un tenor, iar muzica lui Verdi atinge un vârf absolut.

Producția regizoarei bulgare Vera Nemirova își păstrează în continuare prospețimea și la un an distanță de premieră. Deși sunt mulți cei cărora nu le-a plăcut la data premierei, totuși translația acțiunii în zilele noastre este cât se poate de coerentă și provoacă intelectual. Motivul pentru care această punere în scenă a displăcut nu este numai conservatorismul. E într-adevăr foarte comod din punct de vedere intelectual să urmărești un basm medieval cu venețieni îmbrăcați în costume de epocă somptuoase, care țin de șablonul „așa trebuie să fie Shakespeare”. În realitate, translația Verei Nemirova eșuează în fața publicului autohton pentru că îi arată un context cu prea puține legături cu actualitatea românească. E necesar însă doar un mic efort de înțelegere pentru ca deplasarea în timp a acțiunii, în Ciprul contemporan, să își arate originalitatea. Concret: și în piesa lui Shakespeare, din care libretul lui Arrigo Boito nu schimbă nimic, evenimentele au loc pe fondul luptelor dintre creștini și turci, din anul 1508. Azi, tensiunile dintre turci și greci din același Cipru nu s-au diminuat, chiar dacă ostilitățile nu mai pot degenera atât de brusc într-un război ca acum 500 de ani. Or, provocarea pe care o lansează Nemirova pentru context este: ce s-ar întâmpla dacă? Ce s-ar întâmpla dacă Turcia și Grecia ar ajunge la niște ciocniri armate concrete? Cum ar reacționa populația din zona creștină a Ciprului în lipsa știrilor despre rezultatul luptelor? Cum s-ar comporta acești oameni dacă ar anticipa că tabăra lor a fost înfrântă? După cum se comportă lumea de azi, probabil că mulți ar încerca să forțeze frontierele pentru a emigra. Scenografia acestui Otello trimite și către imaginile deprimante ale exodului din stațiunea cipriotă Varosha ocupată de Turcia în 1974.

Varosha, azi

Varosha, azi

De aici provine și toată acea busculadă din primul act, între forțe de ordine de tot felul și civili care țin în mâini pașapoarte. Ce poate fi așa ciudat în faptul că, pe fondul unui presupus război cu motivații istorico-religioase, cu atât mai primitive, costumele femeilor trimit cu gândul mai degrabă la civilizațiile orientale decât la feminismul occidental?

Nu e nici o surpriză că în această lume, a unei posibile distopii, Desdemona se îmbracă într-un sari, iar comandanții militari, Otello, Cassio, Jago, se dedau jocului de table, specific balcanic, ca metodă de a-și omorî timpul. Spectatorul român nu este preocupat de situația din Cipru, și poate că nici nu are de ce să fie preocupat, dar, dacă s-ar concentra puțin pe această perspectivă, sunt sigur că producția lui Otello de sec XXI i s-ar părea mai clară. Mă opresc aici cu discuția despre regie, restul argumentelor le găsiți în impresiile de la premiera de anul trecut.

Otello - ONB 2014

Otello – ONB 2014

Keri-Lynn Wilson a dirijat excelent spectacolele cu Otello din timpul Festivalului Enescu 2013. Criticile n-au lipsit, vizând mai degrabă amănunte lipsite de importanță, dar ea conduce azi La fanciulla del West la ENO, cu mare succes. Acum dirijează Adrian Morar și diferența este notabilă. În intenția de susținere a vocilor soliste, într-o operă considerată foarte solicitantă, orchestra ONB a fost temperată sonor, până la punctul în care a redevenit provincială. Furtuna din debutul operei n-a avut nici o forță, deși corul putea compensa practic orice violențe. Solo-urile instrumentale n-au avut nici o strălucire (oboiul din debutul actului IV a fost plat). Cred că singurul moment în care fosa a profitat de noua acustică a ONB a fost intrarea lui Otello din actul IV, când contrabașii au fost foarte bine definiți. Nici corul nu a părut să se simtă foarte bine, dincolo de inerentele (dar suportabilele) decalaje, i-a lipsit relieful, iar mișcarea de scenă a fost destul de rutinieră. Corul de copii a avut efectul așteptat, al inocenței transferate către Desdemona, deși găselnița regizorală a acompaniamentului cu chitară a funcționat doar în parte, pentru că instrumentele nu s-au auzit foarte bine.

Problema cea mai mare a fost însă personajul pricipal, interpretat de tenorul Daniel Magdal. Calitatea intrinsecă a acestui artist este un registru acut foarte sonor, penetrând cele mai dense scriituri orchestrale. Cum aseară această calitate i-a lipsit (cu o singură excepție, în finalul lui Ora e per sempre addio), a rămas restul, adică o sumă de defecte care au ieșit și mai tare în evidență. E adevărat, rolul lui Otello este crucifiant pentru un tenor. E la fel de adevărat că orice artist are și zile mai proaste. Tot adevărat este că trebuie să-ți dozezi eforturile încă de joi, dacă știi că sâmbătă vine mai multă lume să te vadă cântând Radames din Aida. Toate acestea, adăugate peste o voce care atunci când nu cântă în forță devine plângăreață, au produs un Otello de care s-a lipit umorul involuntar. Leul venețian, eroul triumfător din Cipru, sfâșiat de gelozie n-a existat pe scenă. A fost o parodie, de tipul „Un yankeu la curtea regelui Arthur”, cu Steve Carell în rolul principal. Eroismul a lipsit din Esultate!, iar dialogul cu Jago din actul doi a arătat un Otello perplexat de ce i se întâmplă, înfricoșat de presupusa trădare a Desdemonei și complet subjugat de aghiotantul său. Parcă nu trebuia să arate așa… Actul III a fost la fel de penibil din punct de vedere al rezultatului dramatic. Abia Niun mi tema de la sfârșit, o arie mai omenoasă cu vocea de tenor, a recuperat puțin din acest naufragiu.

Din fericire, anturajul lui Otello a fost nesperat de bun. Ștefan Ignat a început mai degrabă prost, expediind frazarea din Innaffia l’ugola!, scena beției din primul act, părând să reediteze personajul din 2013. Nu s-a întâmplat acest lucru, pentru că a urmat un Credo… foarte bun, în care interiorizarea lui Jago, latura tulburată a filosofiei lui (Son scellerato/ Perché son uomo), cinismul (Siccome crede/ La vedovella al tempiodar și privirea înfiorată spre fundul prăpastiei –  E poi? – au fost toate cântate cu tonul cel mai just, despuiat de orice efecte facile. Sigur, lumina aprinsă în sală pentru a transfera angoasele personajului asupra spectatorilor a existat și acesta este unul dintre efectele îndoielnice ale producției, dublată de privirea acuzatoare și intenționat surprinzătoare din La Morte è il Nulla, dar măcar hohotul de râs final a evitat Grand-Guignol-ul. Povestirea visului a fost iarăși foarte reușită, această reținere a baritonului de la tentațiile exagerării l-au transformat într-un Jago foarte credibil, până la sfârșit.

Iulia Isaev

Iulia Isaev

Iulia Isaev a fost o Desdemona foarte bună. Sigur, vocea are o anumită uzură,  a avut multă prudență când ataca acutele din duetul primului act. Dar simțul dramei pe care îl are această soprană a știut să plaseze foarte bine ideea de noblețe a personajului. O Desdemona nu atât virginală, cât inocentă și tragică. „Aria salciei” și „Ave Maria” au fost impecabile.

Cassio (Liviu Indricău) a fost bine, la fel și Emilia (Sorana Negrea).

Cu bune și rele, a fost un spectacol interesant, pe care nu-l regret. În decembrie va fi reluat și sper ca aceste rânduri să galvanizeze puțin rutina afișată ieri.

19 comments on “Otello din Varosha

  1. mariana raiciu fost prim oboi la opera nationala bucuresti
    Noiembrie 14, 2014

    la începutul ariei salciei .cornul englez are solo instr. si nu OBOIUL ….documentativa !

    Apreciază

    • despredemnitate
      Noiembrie 14, 2014

      Aveți dreptate, am corectat, mulțumesc pentru observație. Mă refeream la oboiul din debutul actului IV.
      Un pic de atenție la cratime, căci… deh…. Vă corectez eu comentariul (că nu mai puteți să-l editați)?

      Apreciază

    • mihaela
      Noiembrie 14, 2014

      Gramatica ne omoara.
      documentati-va!

      Apreciază

      • despredemnitate
        Noiembrie 14, 2014

        Vă rog să nu luați personal aprecierea mea asupra solo-ului de oboi, pentru că nu intenționez să jignesc pe nimeni. Nu am spus că a cântat prost, sau fals. I-a lipsit expresivitatea, cum de altfel i-a lipsit întregii orchestre.

        Apreciază

  2. Dragos
    Noiembrie 14, 2014

    Pentru ca am fost in sala, risc si eu un comentariu scurt si punctual:
    1. Magdal a cam ratat prima parte (sa zicem ca a fost „pasabil”) insa dupa pauza mi s-a parut mai bun („fair”). E al treilea spectacol de Otello pe care il vad cu el si de fiecare data s-a intamplat la fel.
    2. Ignat mi s-a parut de (foarte) multe ori sub ton. Asta ca sa nu spun ca a falsat, poate nu am auzit eu corect Credo-ul… Registrul sau mediu este insa bun.
    3. Iulia Isaev mi-a placut, ca de fiecare data. A fost cea mai „intelectuala” dintre cei3 principali.
    4. Cu exceptia unor decalaje, Morar mi-a placut. Zic ca in acest moment este cel mai bun dirijor de la ONB Ati remarcat absenta chix-urilor la suflatori? Orchestra asta a fost si in stagiunile trecute sau este alta, mult mai buna?🙂
    5. In concluzie, un spectacol foarte ok pentru un mijloc de saptamana. Am vrut sa plec la pauza, bine ca nu am facut-o. Iar publicul a fost (aproape) extrem de civilizat…daca e sa-l comparam cu cel de la Traviata(e)…nici nu suporta comparatie.
    4.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Noiembrie 14, 2014

      1. Am sperat mult mai mult de la Daniel Magdal. Deși nu sunt un fan al lui Marius Budoiu, cred că tenorul clujean a cântat mai bine în 2013.
      2. Față de 2013 a făcut mari progrese. Nu mi s-a părut că ar fi cântat fals, cel puțin nu în „Credo”
      3. Da, e un epitet foarte bine găsit și e adevărat: „intelectual”
      4. Sunt de acord, și eu cred că Adrian Morar e probabil cel mai bun de la ONB. Dar se poate mult mai mult. (Keri-Lynn Wilson a făcut minuni pe acustica veche tot în Otello). Da, n-au mai fost chix-uri la suflători, am remarcat și eu asta și cred că e aceeași orchestră. Totuși, partitura orchestrală din Otello e mult mai generoasă decât a lecturat-o Adrian Morar. Au fost momente când contraste extraordinare (Furtuna, actul II aproape tot) au fost aplatizate. Alexander Prior a electrizat într-o partitură mult mai simplă, la Traviata. De ce nu se poate repeta asta și în Otello?

      Apreciază

  3. despredemnitate
    Noiembrie 15, 2014

    Când un spectacol e sold-out, sunt în sală și oameni obișnuiț, care nu trebuie să știe neapărat cine e Ilincăi, dar care au auzit sigur că e o Traviata nouă. Cât despre monopolul lui Magdal asupra lui Otello, mai cântă cineva rolul, în afară de Budoiu?

    Apreciază

  4. delMonaco
    Noiembrie 15, 2014

    binenteles!! o gramada de tenori :))) doar ca dl Cosma nu a auzit de ei, asa cum nu stie ca am putea nu doar vedea ci si auzi (!!!) o Desdemona adevarata , adica sensibila, induiosatoare, indragostita,umilita, …sacrificata..dar in primul rand AUZI! imi pare rau de bani!

    Apreciază

    • despredemnitate
      Noiembrie 15, 2014

      O grămadă de tenori? Nici în lume nu sunt o grămadă de tenori care să cânte Otello. Un nume, ceva?

      Apreciază

  5. Radu
    Noiembrie 15, 2014

    Domnule despre demnitate :)), când veniți la operă, deschideți și urechile dvs care probabil nu s au antrenat niciodată practic cu muzica. Baritonul a fost grobian , însă lui Iago ii sta bine și mai multă elegantă. A fost Foarte aproximativ atât cu intonația și mai cu seamă textul. Doare și sângerează urechile. Cum v ați dori sa fie Otello? , Este foarte plauzibil sa fie subjugat de Iago, maurul este un militar perfect, are însă o personalitate slabă și credulă. Iar despre prestația vocală a d-lui Magdal, nu suferă nicio comparație cu cea a lui Marius Budoiu. Este cu siguranță o chestiune de gust, însă cert și indubitabil este că Magdal cântă Otello, Budoiu doar încearcă.

    Apreciază

    • Radu
      Noiembrie 15, 2014

      Și în sprijinul afirmațiilor de mai sus, vă atașez mai jos link-ul către o prestigioasă critică care ESTE semnată de autorul Christophe Rizoud pe forumopera.com, le magazin du Monde Lyrique, extrem de nefavorabilă evoluției tenorului Marius Vlad Budoiu în recentul concert alături de diva Angela Gheorghiu la Paris. În treacăt fie spus, domnia sa s-a aventurat și acolo să abordeze momente din discutabilul său Otello, pe care dvs îl promovați cu atâta ardoare🙂
      http://www.forumopera.com/recital-angela-gheorghiu-diva

      Apreciază

    • despredemnitate
      Noiembrie 15, 2014

      Nu am de adăugat nimic la ce am scris deja în articol. Pot să vă traduc ceea ce nu ați înțeles din el, anume că lui Daniel Magdal i-a lipsit orice bravură sau eroism în actul 1, furia în actul 2, nebunia în actul 3. A rămas doar suferința. Pe care a redat-o într-un fel care îl făcea ridicol.
      Dar ar fi bine să înțelegeți că nu am nici o jubilație a desființării performanței unui artist liric. L-am văzut pe Daniel Magdal în Turandot și în Don Carlos unde a fost clar mai bun decât în Otello (în Don Carlo chiar mult mai bun). Mai mult, eu cred că și Otello l-ar putea cânta mai bine, dar s-a protejat, a fost precaut prea mult.

      Apreciază

  6. mihaela
    Noiembrie 15, 2014

    Mie mi-a placut mai mult Budoiu decat Magdal.
    Otello-ul lui Magdal nu arata deloc a comandant victorios, nici macar in actul intai.
    Vocal, ma deranjeaza tare toate cusururile lui, pe care volumul din acute nu le compenseaza.
    Stefan Ignat mi-a placut, Iulia Isaev nu stiu sa nu-mi fi placut vreodata, e mereu o placere.
    Nu-mi place ca nu se mai vede deloc dirijorul de la parter, fosa e mai adanca sau locul dirijorului e mai jos. Imi placea sa il privesc, mai ales pe Morar.

    Pe langa Boema din decembrie, vad ca vom avea Aida cu Celia Costea in martie di Don Giovanni cu Levente Molnar tot in martie. Crezusem ca se vor vinde fulgerator, dar vad ca nu, sunt destule bilete.

    Apreciază

  7. Adina Walletin-Weisenberg
    Noiembrie 16, 2014

    Ce studii aveti, domnule Despre Demnitate? Ma refer la Diploma de facultate????

    Apreciază

    • despredemnitate
      Noiembrie 16, 2014

      N-am facultate doamnă, am decât (sic!) patru clase primare. Și am autorizație de critic muzical eliberată de Poliția Sector 5, București și de la Comisia pentru cadastru artistic.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cele mai bine evaluate

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3,541 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Facebook

%d blogeri au apreciat asta: