Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Angela Gheorghiu calomniată de presa românească


La calunnia e’ un venticello […]
Piano piano, terra terra,
sottovoce, sibilando,
va scorrendo, va ronzando;
nelle orecchie della gente
s’introduce destramente
e le teste ed i cervelli
fa stordire e fa gonfiar.[…]
E il meschino calunniato,
avvilito, calpestato,
sotto il pubblico flagello
per gran sorte ha crepar.
(Don Basilio: Aria calomniei, din opera Il barbiere di Siviglia de Gioachino Rossini)

Nu am de gând să traduc în română cuvintele de mai sus. Pasionații de operă știu despre ce este vorba. Presa românească – mai puțin, dar presa românească pune în practică Aria calomniei în fiecare zi. A venit și rândul Angelei Gheorghiu. Nu încerc s-o apăr pe Angela Gheorghiu de ziariștii români. O divă nu are nevoie de așa ceva. Chiar dacă definiția divei include și fragilitatea. Departe de mine gândul de a polemiza cu ziariștii români care încearcă această discreditare a unei mari artiste. Încerc doar să restabilesc adevărul, pe baza evidenței. S-a afirmat că Angela Gheorghiu ar fi fost „spulberată”, „făcută praf” de către presa franceză „de specialitate”. Pur și simplu nu este adevărat și voi demonstra în continuare această afirmație.

În Franța există două reviste specializate în muzica clasică: Diapason și Classica. În numărul pe luna Noiembrie al revistei Diapason era anunțat concertul Angelei Gheorghiu la Paris. Traduc integral acest anunț:

Pe 9 noiembrie, la Théâtre des Champs-Elysées.
Numele orchestrei – Deutsche Staatsphilharmonie Rheinland-Pfalz – nu vă spune nimic? Numele dirijorului – Tiberiu Soare – nici atât? Este normal să fie așa, pentru că evenimentul pregătit de seria “Les Grandes Voix” este nici mai mult nici mai puțin decât venirea la Paris, oraș în care se lasă adeseori așteptată, a Angelei Gheorghiu, prima donna cum alta nu mai există. Din păcate, desigur, dar mai ales din fericire: acest timbru de aur peste care a trecut un sfert de secol de carieră fără să lase urme îi va ridica pe cele mai înalte culmi pe Verdi, Puccini, Mascagni și Massenet.

După cum se poate observa, numele tenorului Marius Vlad Budoiu nu apare în acest anunț. Este posibil ca prezența lui să fi fost decisă ulterior, sau poate comunicarea cu presa franceză să fi suferit omisiuni dintr-o parte sau din cealaltă. După concert, n-am găsit reacții în numerele următoare ale celor două reviste, iar alte publicații n-am consultat. În schimb, Internetul francez a găzduit o serie de impresii, și mă voi opri la trei dintre acestea.

Primul articol a devenit notoriu în România, fiind citat mai întâi în presa lumpen, penetrând apoi și zona mainstream a jurnalismului dâmbovițean. Este vorba despre cronica enervată a unui anume François Lesueur de la site-ul ConcertClassic.com. Acest domn nu este deloc vreo autoritate în materie, ba chiar este posibil ca numele lui să fie un pseudonim inspirat de compozitorul francez Jean-François Lesueur (1763-1837). Nu e nici o problemă  cu posibilul pseudonim și nici cu lipsa de notorietate, însă cu greu s-ar putea spune că acest domn poate fi considerat drept „presa franceză care…”. Cel mult, articolul său poate fi inventariat în categoria „opinii personale”. Nu voi reproduce articolul aici, el a fost reluat până la sațietate de presa românească. Dar dacă veți avea răbdarea să-l citiți integral, veți constata că supărarea lui Lesueur vizează mai degrabă poza de divă pe care o afișează soprana română și caracterizarea sumară a personajelor pe care le-a interpretat în recital. În nici un caz vocea, căreia nu i se contestă nici o clipă nici legato-ul binecunoscut, nici timbrul de mătase.

A doua reacție este cea apărută într-una dintre cele mai importante publicații online specializate în muzica de operă: ForumOpera.com. Autor este redactorul șef al acestei publicații, Christophe Rizoud. Citez din articolul său:

Recital Angela Gheorghiu
de Christophe Rizoud, 9 noiembrie 2014

Nu sunt multe artistele care reușesc să umple Théâtre des Champs-Elysées doar datorită numelui – totuși, sala are 1900 de locuri – în condițiile în care majoritatea sălilor nu mai au spectacole cu casa închisă, cele care primesc ropote de aplauze încă dinainte să înceapă să cânte și care acceptă acest omagiu cu un zâmbet extrem de natural în colțul gurii. Nu sunt multe cele care impun alături de ele un tenor obscur, a cărui stare de sănătate proastă, anunțată înainte de spectacol, nu poate fi unicul motiv de obscuritate. Inteligența interpretei vine cât poate de mult în ajutorul tenorului. Dar este inutil.
[…]
Nu sunt multe cele care schimbă trei ținute într-o seară, cele care intră pe scenă timide, într-o învolburare de muselină roz, și încheie seara superbe, sculptate într-o rochie de dantelă neagră, unduindu-și talia, cu brațele ridicate spre cer. Nu sunt puține cele care părăsesc scena după fiecare număr și salută orchestra și publicul cu un gest regal, de parcă nu s-ar mai întoarce (deși programul ne arată clar că se vor întoarce). Nu sunt multe cele care impun dirijorului propriul lor tempo, cu riscul și în ciuda unor decalaje inevitabile.
[…]
Dar sunt multe cele care propun ca bis «O mio babbino caro», însă puține dintre ele cântă această arie de parcă ar fi regine care cer grația divină. Să ne amintim că este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, decât de o fată care îi cere ceva « tăticului ei scump». Nu sunt multe cele care provoacă enervarea și admirația, râsul și emoția, iritarea și entuziasmul. Angela Gheorghiu face parte din acest număr mic.
Noul recital din seria Grandes Voix la Théâtre des Champs-Elysées o prezintă exact așa cum este, cu excesele ei și cu vocea excepțională, cu atât mai admirabilă cu cât soprana română are grijă să nu o pună niciodată în pericol. Ariile au fost în așa fel alese încât să pună în evidență moarul timbrului, lungimea suflului, stăpânirea volumului. Ah! Acea «Io son l’umile ancella» și ultimele ei note, așteptate, cântate cu o artă perfectă a efectului și, într-un final, prelungite până la punctul în care sala, supusă, explodează în aplauze. Păcat că cele trei bisuri nu sunt calibrate în așa fel încât să împingă admirația și mai departe – «O mio babbino caro», un cântec românesc și «Granada», în care bănuim ridicolul involuntar. Dar nu suntem siguri că Angela Gheorghiu practică autoderiziunea.
Duetele sunt ratate din cauza unui partener despre a cărui mediocritate s-a vorbit. Aria lui Liu, care înlocuiește aria Louisei, programată inițial, este un fel de încălzire. Dar, pe lângă Desdemona și această Adriana, pe care ne bucurăm să o aplaudăm în variantă integrală la Bastille, la sfârșitul sezonului, avem o Wally vibrantă, azi fără rival. Aria «Ebben? Ne andrò lontana» a fost făcută celebră în cinema de Jean-Jacques Beineix. Numele filmului : Diva.

Al treilea articol a apărut pe site-ul cultural Toutelaculture.com și este semnat de către Victorine de Oliveira, jurnalistă specializată pe domeniul cultural în presa scrisă (La Vie, Philosophie Magazine) și la radio (France Musique). Citez:

Câteva pepite salvează seara (problemele venind mai ales din partea tenorului, n.n.), devenind momente de grație cu atât mai puțin așteptate cu cât restul se scufundă implacabil, inclusiv duetul din La Bohème «O suave fanciulla». «Ebben?… Ne andro lontana», arie din La Wally de Catalani, și «O mio babbino caro» de Puccini, dată ca bis, lasă să înflorească o voce care se deschide într-o frazare amplă și mătăsoasă. Aceste momente de tandrețe fragilă contrastează cu numărul de divă exuberantă pe care îl joacă Angela Gheorghiu atunci când își schimbă trei rochii, trei coafuri și trei machiaje. Dacă ar fi să vorbim despre ținute, atunci am alege-o pe ultima, rochia din dantelă neagră care îi sculptează un corp de dansatoare de flamenco. În plus, se leagănă pe ritmurile spaniole din «Granada» și salută ca o regină la fiecare ieșire din scenă… Zâmbim, sperând că nu se ia prea în serios și că ironia acestei seri o împiedică să vadă doar primul sens al cuvântului «divă»…
La aproape cincizeci de ani (dar, ssst!, nu trebuie să pronunțăm acest număr…), Angela Gheorghiu respiră plenitudine vocală. Prin urmare, o așteptăm nerăbdători în iunie 2015, la Opéra Bastille, pentru Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea. Și ținem pumnii ca măcar acel spectacol să nu fie făcut de mântuială!

Concluzia este clară. Nici vorbă de desființarea Angelei Gheorghiu în presa franceză. O prestație dezastruoasă provoacă unanimitatea opiniilor și această unanimitate a criticilor severe s-a atins în cazul lui Marius Vlad Budoiu, care a prins probabil o zi foarte proastă. Se poate vorbi însă de un atac nedrept al presei românești asupra celei mai de succes soprane din România (92 de apariții la Metropolitan Opera, 117 la Covent Garden, 7 la Teatro alla Scala, 31 la Wiener Staatsoper). Se poate vorbi și despre stupefianta și asurzitoarea tăcere a criticilor muzicali români în această chestiune. O reacție care întârzie în mod vinovat să apară.

Post scriptum: Pentru cei care nu știu, sau nu au găsit încă pe Google o traducere a versurilor Ariei calomniei, dar și pentru amatorii de operă care au avut răbdarea să citească acest articol, iată două interpretări ale celebrei arii din Il barbiere di Siviglia, cu subtitrare în limba română. Nicolai Ghiaurov și Robert Lloyd:

15 comments on “Angela Gheorghiu calomniată de presa românească

  1. despredemnitate
    Decembrie 11, 2014

    Nu e vorba despre adorație, chiar mă mir că nu v-ați dat seama.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 11, 2014

      Și în operă, la fel ca în TOATE artele există un star system. Angela Gheorghiu, Anna Netrebko, Renee Fleming, Jonas Kaufman au în lumea operei un statut similar cu acela al Angelinei Jolie și Brad Pitt în lumea cinematografiei. Sigur, păstrând proporțiile și specificul celor două arte. Această zonă a star systemului eu nu o comentez, o dată pentru că nu mă intresează, dar și pentru că are cine s-o întoarcă pe toate fețele. Articolul acesta este despre denunțarea unei minciuni, care s-a propagat în media românească, anume că Angela Gheorghiu ar fi fost „desființată” de presa franceză după un concert la Paris. Mi s-a părut un gest sanitar, dacă vreți, de a corecta această minciună, mai ales că nu o făcea nimeni.
      Mai mult, nici măcar nu este vorba despre cum a cântat în realitate.
      E distractiv cum vă străduiți să schimbați subiectul. E ca și cum v-ați nega puțin inteligența.

      Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 11, 2014

      Din curiozitate, ați văzut-o live pe Angela Gheorghiu, vreodată? (Sper că da)

      Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 11, 2014

      Ultimul lucru pe care l-aș face, ar fi acela de a pune aici link-uri către acele articole.
      Dacă nu le-ați citit, foarte bine, asta explică reacțiile dvs. Dacă le-ați citit atunci reafirm ce v-am răspuns mai devreme.
      Fanboysm – nici nu știam că există acest cuvânt. Mulțumesc că m-ați învățat ceva. Nu văd nici o problemă în faptul că îmi place cum cântă Angela Gheorghiu. În unele roluri a făcut istorie. Dacă a devenit trendy pentru melomanii români să afirme că nu le place Angela Gheorghiu, ce să zic… nu sunt nici trendy.
      Rămân la părerea că nivelul la care duceți discuția, unul de tabloid în fond, e rezultatul unui efort intenționat.

      Apreciază

  2. Magda Popescu
    Decembrie 14, 2014

    Draga Despredemnitate : e posibil ca vreodata sa nu vrei sa „castigi toate bataliile ” ? Asta e scopul blog-urilor in general ? Ca cel care-l scrie sa ne dea invariabil lectii despre orice si sa se considere stapanul adevarului ? Topicul de azi nu are nici un fel de relevanta, cei care o iubesc pe AG o vor iubi in continuare iar cei care nu, nu, Presa a considerat ca tema nu e de interes . E dreptul dvs. sa faceti catarsis daca simtiti nevoia, blog-ul e al dvs. dar nimic mai mult.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 14, 2014

      Da. Este posibil să nu încerc să câștig toate bătăliile. De exemplu, când vine vorba despre viața privată a Angelei Gheorghiu.
      Dar aici nu este vorba despre așa ceva, ci despre o denigrare care s-a tot amplificat în presă. Din păcate, nimeni nu a avut de zis nimic în apărarea artistei.
      Probabil toți au gândit ca dvs.

      Apreciază

      • sorin
        Ianuarie 11, 2015

        De fapt, o furtuna intr-un pahar cu apa. AG a mai fost „desfiintata” de francezi si cu alte ocazii, pe care tabloidele obscure din Romania [cu care stim ca ar putea faca AG daca n-ar fi o doamna] l-eau ratat.
        Care e scopul articolului? Mie mi se pare absolut inutil si excesiv de vehement. Stim toti ca AG are fanii ei si anti-fanii, care o astepata la fiecare colt de strada sa-i mai traga o busitura daca au ocazia. Si ocazii sunt destule, pentru ca e o cantareata cu multe inegalitati si cu multe excese.
        Si – la intrebarea anterioara – raspund DA, am vazut-o live recent, intr-un spectacol superb, am vazut-o si am admirat-o cand era studenta si a aparut in cateva concerte inainte de 1989, dar am ascultat si concertul cu pricina. Care nu a fost dezastrul atomic pe care il contureaza un rauvoitor, dar nici vreo mare realizare; mi s-a parut cel mult mediocru. Si mult sub nivelul celeilalte dive [au cam acelasi statut], care a extaziat TCE cu doar 2 zile inainte intr-un concert care a durat o data si jumatate cat al Angelei, unde a fost singura solista si unde a dat 5 bisuri. Da, pentru cine nu stie, e vorba de Cecilia Bartoli.

        Apreciază

      • despredemnitate
        Ianuarie 11, 2015

        Păi tocmai, pentru că AG nu a fost desființată de presa franceză, de aia am scris. Și pentru că toți labagii (scuzați-mi exprimarea, e de la Charlie) share-uiau mizeria aia de articol de la noi. Mi-a părut rău că n-am văzut nici măcar un comentariu care să pună lucuruile la punct.

        Apreciază

  3. despredemnitate
    Decembrie 15, 2014

    L-am găsit în „Spam”, chiar acum, probabil din cauza link-ului.
    Din câte am citit în articolul respectiv, Angela a fost bine în „La bohéme” de la Met.

    Apreciază

    • kayman
      Decembrie 15, 2014

      Articolul e scris de un fan (declarat). Comentariile la articol sunt scrise de toata lumea.😉

      Apreciază

      • despredemnitate
        Decembrie 15, 2014

        Poison Ivy e un spectator foarte avizat, dacă mai căutați pe blogul parterre.com. Faptul că e fan AG nu descalifică opinia ei (căci Poison Ivy e o ea). Știu, în România suntem toți niște obeliscuri ale obiectivității, niște Arcuri de Triumf ale detasării critice. Cântăreții de operă foarte mari au fani în toată lumea. Corelli, Pavarotti, lista e interminabilă. Faptul că Angela Gheorghiu are fani în toată lumea este o confirmare a valorii ei internaționale. Următorul nume românesc care atrage o simpatie similară este Ileana Cotrubaș. Restul e tăcere, ca să parafrazez titlul unui film bun…

        Apreciază

      • despredemnitate
        Decembrie 15, 2014

        În altă ordine de idei, ca să lămurim lucrurile în ceea ce privește presupusa mea atitudine de fan, îmi place mai mult Mimi cântat de Cotrubaș sau Hartig decât Angela Gheorghiu.

        Apreciază

  4. sorin
    Ianuarie 11, 2015

    cer scuze pentru grafie – au scapat.

    Apreciază

  5. Theodor ROGIN
    Februarie 12, 2015

    Am citit şi eu articolul acelui „domn” (mi-a trimis cineva un link, pentru că eu nu „vânez” asemenea subiecte), dar, până să-i dau crezare, m-am informat şi din alte surse (inclusiv persoane care au fost în sală). Şi am aflat că Angela Gheorghiu, despre care poţi spune (aproape) orice, mai puţin că ar fi neprofesionistă, s-a situat la înălţimea propriei reputaţii artistice. Rămân în discuţie prestaţia lui Marius Vlad Budoiu şi, respectiv, cea a lui Tiberiu Soare. Iar dacă e vorba de francezi şi de presa lor, replica ar trebui sa fie tot „a la francaise”: Passons!

    Theodor R.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Februarie 12, 2015

      Așa este, dar „presa franceză” nici măcar nu a fost critică față de prestația muzicală a Angelei Gheorghiu. Iar despre „desființat” nici nu poate fi vorba!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on Decembrie 11, 2014 by in Muzica, Nou și interesant and tagged , , , .

Cele mai bine evaluate

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3,540 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Facebook

%d blogeri au apreciat asta: