Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Murray Perahia, jumătate de concert


În Sâmbăta folkului, 5 Septembrie 2015, ora 16.30, Ateneul Român
Recital Murray Perahia – pian
HaydnSonata nr. 31 Hob. XVI. 46 în la bemol major
HaydnVariațiunile Hob. XVII. 6 în fa minor
BrahmsBalada op. 118 nr. 3 în sol minor
BrahmsIntermezzo op. 119 nr. 3 în do major
BrahmsIntermezzo op. 119 nr. 2 în mi minor
BrahmsIntermezzo op. 118 nr. 2 în la major
BrahmsCapriccio op. 116 nr. 1 în re minor
BeethovenHammerklavier, op 106 în si bemol major

Un poet al pianului. Acesta este clișeul pe care îl folosesc jurnaliștii francezi atunci când scriu despre un imens pianist. M-am întrebat de multe ori ce vrea să însemne această comparație, dincolo de frumusețea metaforei. Și am un răspuns, bineînțeles.

Murray Perahia

Un bărbat mai degrabă scund, îmbrăcat într-un costum impecabil, își reglează îndelung scaunul și începe să cânte Haydn. Sonata nr. 31 pe un pian Steinway. În mod normal, prin simplitatea ei, ar trebui să mi se pară că printre note îl întrezăresc pe Bach. Dar discursul lui Murray Perahia e mai dens, o catifea grea. Tempoul e un pic mai larg, pianul vibrează și sonata capătă un aer gânditor. Distanța dintre Haydn și Brahms s-a micșorat brusc, programul, aparent contrastant, începe să capete sens.

Variațiuni. Tot Haydn. Prinse între două lumi. Clasicismul dintre Bach și Brahms. E incredibil cum reușește Perahia să poziționeze cu atâta precizie muzica lui Haydn. Să nu uităm, cei care l-au descoperit pe Bach și l-au adulat nu au fost contemporanii săi, ci romanticii secolului XIX.

Începe Brahms! Programul, anunțat în ultima clipă, conține op.118 și 119. Adică omagiul romanticului Brahms adus preclasicului Haendel. Un Haendel sublimat, până nu mai rămâne din el decât o adiere. Balada e o palpitație, având ca extreme serenitatea unei orgi și pasiunea unei scrisori de dragoste, à la Tatiana către Oneghin. O pulsație lină. Firească. Dacă o asculți atent, ai putea compune versuri pe ritmul ei. O poezie fără cuvinte, imaginabilă pe frazele muzicale ale unui artist. Un poet al pianului. Asta înseamnă.

Mă uit la ceas. Plec la pauză. Nu mă pot abține să trag cu ochiul către repetițiile cu Vier letzten Lieder ale sopranei Anja Harteros. Sunt chinuit de remușcări dar și de nerăbdare, mai ceva ca Edgar Allan Poe.

Afară, festivalul de muzică folk din piață începe în forță. Cântă băiatul lui Adrian Păunescu. Remarc încă o dată că totul e fals, sub ton. Gândul că în Ateneu se va auzi bubuiala tobei mari, la fel ca azi noapte, la King’s Consort, când începusem să mă simt ca în Berlinul bombardat în care dirija Furtwängler, mă face să uit regretele. Aveam să văd mai târziu reacțiile de frustrare ale melomanilor față de această multi-culturalitate prost înțeleasă.

Justice est faite, cel puțin din perspectiva asta, primarul Oprescu e arestat a doua zi…

Galerie foto – © Festival Enescu

One comment on “Murray Perahia, jumătate de concert

  1. despredemnitate
    Septembrie 6, 2015

    Reblogged this on Je suis Enesco and commented:

    Cum a fost la (o parte din) recitalui lui Murray Perahia:

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on Septembrie 6, 2015 by in Cronica, Festival Enescu 2015, Muzica, Nou și interesant and tagged , .

Cele mai bine evaluate

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3,540 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Facebook

%d blogeri au apreciat asta: