Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Gloria de la Sala Radio


Într-o a doua zi, adică miercuri, 21 octombrie 2015, la Sala Radio
Orchestra de cameră Radio, Dirijor: Gabriel Bebeșelea
Corul Academic Radio, Dirijor: Dan Mihai Goia
Joseph Haydn – Uvertura operei L’Isola disabitata
Wolfgang Amadeus MozartConcertul nr. 1 în si bemol major pentru vioară şi orchestră, K207
Antonio VivaldiGloria
Soliste: Cristina Anghelescu, vioară
Rodica Vică (s), Maria Jinga (ms)

A doua zi după debutul ediției a zecea a Festivalului de muzică veche din București, stagiunea ordinară de la Sala Radio a programat propriul său concert (aproape) baroc. Comparația devenea astfel nu doar inevitabilă, dar și tentantă, având în vedere că direcția era asigurată de Gabriel Bebeșelea, deloc străin de acest repertoriu (ci dimpotrivă, el este dirijorul spectacolelor de la Iași cu Indiile galante, o premieră românească nu doar inedită, ci și foarte, foarte reușită), și pe afiș era prezentă Rodica Vică, o soprană care explorează acest teritoriu muzical de mai multă vreme. Cei doi au prezentat în primăvară un recital de muzică  barocă franceză neașteptat de reușit stilistic, așa că așteptările pentru miercuri erau destul de mari.

Concertul a început bine, cu uvertura operei L’Isola disabitata de Haydn, azi uitată. Vom trece repede peste concertul mozartian, Cristina Anghelescu i-a cântat toate notele, dar vioara ei nu a produs nici o scânteie și n-a declanșat publicului decât aplauze politicoase.

11259951_895696483817307_3457811790334661605_o

După pauză urma piesa de rezistență, Gloria de Antonio Vivaldi, un pandantiv al muzicii sacre catolice. Am tresărit numărând intrarea pe scenă a 48 de coriști, practic de patru ori mai mulți decât ar fi fost necesar. Din fericire, încă de la prima parte, Gloria in excelsis Deo, s-a văzut clar că repetițiile cu Gabriel Bebeșelea n-au fost o rutină, căci acest corp a reușit să cânte suav, lăsând să se audă și orchestra, fără probleme. Orchestra de cameră a Radioului a folosit instrumente moderne, așa cum era de așteptat, și totuși nu a reușit să le exploateze mai bine sonoritățile, astfel încât trompeta a avut o culoare cam palidă. Și atunci care a fost intenția acestui demers al unui cor atât de mare? Efortul de a controla dinamic atâtea voci a fost mai mare decât era necesar și costul s-a reflectat în prestația de ansamblu, care nu s-a poziționat stilistic nicăieri. La toate acestea se adaugă prezența mezzosopranei Maria Jinga, o voce frumoasă, cert, dar folosind, ca de obicei, o tehnică fără legătură cu repertoriul baroc. În aceste condiții, singura reușită a acestui concert a fost Rodica Vică, singura care nu l-a trădat nici pe Vivaldi și nici spiritul acestei muzici sacre. Din păcate, prea puțin, motetul rezervând sopranei doar o singură intervenție solistică (Domine Deus) și un duet (Laudamus te), suficiente pentru a însenina un moment, dar nu toată seara. Cu un cor mai suplu, agilitatea muzicii ar fi fost mai vizibilă. Poate data viitoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cele mai bine evaluate

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3,542 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Facebook

%d blogeri au apreciat asta: