Opera Cluj în revista Opera Magazine (UK) – „La bohème” și „Evgheni Oneghin”

A apărut numărul pe luna Mai al revistei britanice Opera. Cu toate că evenimentul operatic imediat de la Covent Garden este noua producție a Luciei di Lammermoor în regia lui Katie Mitchell, deja controversată din cauza avertismentelor privind excesul de violență și de sex deși nu a fost încă prezentată (și prin urmare, cu atât mai așteptată), totuși articolul de fond al publicației se concentrează pe următoarea premieră, de data asta una absolută pentru The Royal Opera House: Œdipe. Articolul lui John Allison, editorul șef al revistei, parcurge, de-a lungul a șase pagini, biografia și cariera lui George Enescu, dar și semnificațiile singurei sale opere.

Ca de obicei, secțiunea de cronică de spectacol este extrem de bogată și nu pot enumera aici decât o mică parte dintre spectacolele comentate în acest număr: debutul lui Teodor Ilincăi ca Turridu din Cavalleria rusticana la Dresda (voce puternică și robustă, dar serenada de deschidere a sunat brutal și cam fals – cf. Bernd Hoppe), apoi debutul lui Juan Diego Flórez ca Edgardo din Lucia di Lammermoor de la Liceu, alături de Elena Moșuc (de o vocalitate precisă dar rece, cu prea puțină chimie între ea și Flórez – cf. Xavier Chester) și, desigur, noul Boris Godunov de la The Royal Opera House.

Dar cel mai important aspect pentru acest blog este publicarea comentariilor mele de la spectacolele cu La bohème și Evgheni Oneghin de la Opera Națională Cluj, care, iată, își vede eforturile artistice ajungând să fie notabile și în presa internațională de specialitate.

Coincidența face ca Tiberiu Soare, proaspăt numit ca director interimar al Operei Naționale București, să se regăsească și el în paginile revistei. Chiar dacă dirijatul și managementul sunt lucruri foarte diferite, sper ca această nouă activitate a carismaticului Tiberiu Soare să fie la același nivel cu aceea din fosa operei sau de pe podiumul orchestrelor simfonice. Redau mai jos cronica de la Cluj:

Evgheni Oneghin a fost a patra nouă producție din acest sezon a Operei Naționale Cluj-Napoca, din nou una cu buget redus. Regizoarea Mihaela Bogdan a folosit o abordare clasică a operei lui Ceaikovski. Decorurile realizate de Viorica Petrovici au constat în folosirea a trei schele metalice umplute cu rame de ferestre de diferite mărimi, o structură lungă din lemn folosită drept masă sau drept o cărare în grădina Tatianei, precum și două rânduri de mesteceni care erau mutați în jurul scenei.

Pe 7 Februarie rolul titular a fost cântat de Geani Brad (înlocuindu-l pe Florin Estefan), care s-a dovedit depășit de rol și a sunat obosit. Irina Săndulescu Bălan a fost o Tatiana plată, care nu a redat inocența personajului, iar din punct de vedere vocal a părut mereu preocupată doar de a atinge corect toate notele. Singura consolare vocală a fost excelentul Lensky interpretat de Tiberius Simu: vocea lui lirică s-a detașat din restul distribuției. Rolurile mici au fost slab distribuite, cu un Prinț Gremin rătăcit vocal (Florin Sâmpelean) și o Filipievna (Natalia Constantin) cu intonație greșită. Tiberiu Soare a dirijat cu toată pasiunea și finețea necesare, dar a avut de luptat în mod constant cu un cor care avea tendința de a se desincroniza față de orchestră de fiecare dată când trebuia să se miște pe scenă. Scena scrisorii a fost compromisă de intervențiile stângace ale cornului.

Sentimente amestecate în așteptarea spectacolului cu La bohème (15 Noiembrie): compania celebra 95 de ani de existență cu ocazia acestei noi producții, dar, în același timp, Parisul descris de nemuritoarea operă a lui Puccini părea pierdut pentru totdeauna după recentele atentate teroriste. Regizoarea Ioana Hudea a ales o abordare tradițională dar lipsită de inspirație a lucrării, însă adevărata problemă pentru orice punere în scenă de la Cluj este că Teatrul Național, proiectat de Fellner și Helmer în 1904, se află într-o dureroasă nevoie de a fi renovat.

Cu toate acestea, toate îngrijorările au dispărut atunci când Anita Hartig a început să cânte rolul lui Mimì. Acutele de o strălucire argintie, proiectate cu ușurință peste orchestră, precum și portretizarea inocenței și a vulnerabilității au captivat atenția. Vocea robustă a lui Teodor Ilincăi l-a transformat într-un Rodolfo lipsit de subtilitate, deși eforturile sale de a explora adâncimile personajului au fost notabile în primul act. Cei doi au avut alături o distribuție de bună calitate: Diana Țugui (care a cântat Mimì în reprezentațiile ulterioare) a îndeplinit cu ușurință cerințele rolului Musettei; Adrian Sâmpetrean a fost un Colline juvenil, caracterizarea lui fiind mai complexă decât se obișnuiește; Florin Estefan, de asemenea director artistic al companiei, a fost un bun Marcello. Sub David Crescenzi, orchestra a sunat încet, dar a cântat cu accente idiomatice și cu ritmuri irezistibile, în ciuda unor desincronizări cu corul de copii.

Descrisă de către Daily Telegraph drept „biblia industriei”, revista britanică Opera a fost și este în continuare cel mai important comentator al scenei lirice mondiale din ultimii 65 de ani. Publicația a fost fondată în 1950 de către Lordul Harewood și de atunci acoperă fără rival evenimentele din lumea operei, printr-un amestec de cronici (spectacole, înregistrări, cărți) și analize, plus publicarea calendarelor teatrelor de operă din toată lumea, dar și prin faimoasa rubrică We hear that („Am auzit că”…n.n.). Editori șefi de durată lungă – Harold Rosenthal, Rodney Milnes și (din anul 2000) John Allison – au asigurat continuitatea revistei, iar consiliul editorial include cei mai remarcabili critici de operă din presa britanică. Cu sediul la Londra, publicația dispune de o inegalabilă rețea internațională de corespondenți, acoperind spectacole din întreaga lume.

Mențiuni legale: Reproducerea textelor de pe acest site se poate realiza liber, în limita a 300 de cuvinte, sub condiția specificării sursei, cu postarea unui link către blogul Despre Opera pentru continuarea lecturii. Pentru reproducerea integrală a unui articol vă rog să mă contactați pentru obținerea permisiunii.

Galerii foto (© Opera Națională Cluj/Nicu Cherciu) – La bohème și Evgheni Oneghin