Am ajuns în al treilea an la sfârșitul căruia mă uit cu plăcere în urmă și rememorez cele mai frumoase momente pe care le-am trăit într-o sală de spectacol. În 2014 am făcut un top cu zece locuri și mi s-a părut prea mult, încă de atunci. În 2015, au fost cinci spectacole și cinci concerte (pentru că în acel an fusese și Festivalul Enescu). În plus, am făcut și un top al Festivalului. Anul acesta mă restrâng la cinci locuri, pentru simplul motiv că diferența dintre aceste spectacole și restul este pur și simplu prea mare.
Așadar, care au fost cele mai frumoase spectacole ale anului 2016? Iată-le:
1. Parsifal – Ateneul Român
Motivele țin de evidență. Proiectul lui Christian Badea a demonstrat că în România se poate prezenta Wagner la același nivel ca oriunde în lume: cu orchestră, cor și roluri secundare asigurate de forțe locale și cu invitați de valoare pentru rolurile principale. Regia foarte inspirată și o direcție muzicală excelentă au produs un spectacol comparabil cu cele de la Bayreuth. Singurul regret este că sistemul cultural autohton nu a putut face posibilă decât prezentarea primului act. Reușita acestui eveniment se poate cuantifica și în numărul mare de spectatori convertiți la muzica lui Wagner, peste noapte.
Tot ce am scris despre acest spectacol puteți (re)citi pe pagina Dosar Parsifal@Ateneu.
2. Manon – balet, ONB
O capodoperă a coregrafiei mondiale, baletul lui Kenneth MacMillan a ajuns la București, în interpretarea unui ansamblu local care își lua zborul spre niște înălțimi greu de imaginat cu câțiva ani înainte. Johan Kobborg a făcut totul posibil. Singurul și cel mai mare regret artistic a fost acela că Alina Cojocaru nu a mai apucat să danseze într-una dintre cele șase reprezentații. Tragedia este că acesta este cântecul de lebădă al unei trupe de balet desființate brutal de gelozia mediocrităților de la Operă. Singurul vestigiu al acestei epoci este un triptic de balet, din care In The Middle, Somewhat Elevated merită văzut neapărat.
3. Fidelio – ONB
Dacă n-ar fi suferit atât de mult din punct de vedere orchestral, producția lui Graham Vick ar fi meritat primul loc. Reușind să se mențină în afara tezismelor și a politizării, dar fiind foarte relevantă pentru publicul local prin traducerea în limba română a dialogurilor, Fidelio a atins performanța de a propune un nume nou scenei lirice din București, pe Asineta Răducan, o Leonora care a făcut senzație. Marele regret este că, după premieră, spectacolul nu s-a reluat.
4. Cosí fan tutte – ONB
Originala producție a lui John Fulljames (director adjunct la Covent Garden) aduce la zi dezbaterea morală din libretul operei, într-o punere în scenă în care instituția matrimonială este relativizată, în timp ce costumele și coafurile amețitoare leagă întreaga poveste de secolul XVIII. ONB a coprodus acest spectacol împreună cu Garsington Opera.
Ex-aequo: Œdipe – Royal Opera House of Covent Garden, Londra
Dacă acest spectacol ar fi putut fi produs în România, cu aceeași distribuție, ar fi fost cu siguranță evenimentul anului. În mod normal, n-ar fi cazul să includ un spectacol de la Londra într-un top național, dar sunt destul de multe conexiuni care merită amintite, dincolo de ideea că este vorba de opera lui George Enescu. Co-regizorul de la Londra, Valentina Carrasco, a montat Œdipe și la ONB, păstrând unele idei din producția de la Bruxelles din 2011 (reluată la Londra) și dezvoltând altele noi din aceasta. Dirijorul Leo Hussain a dirijat opera și la București, din păcate cu o orchestră ONB care i-a făcut numai probleme.
Tot ce am scris despre acest spectacol puteți (re)citi pe pagina Dosar Oedipe@ROH
Zmeura de aur: Văduva veselă – ONB/ONRI
Sigur, teatrele de operă din România au produs în 2016 destule spectacole mai slabe decât acesta, dar în cazul premierei lui Andrei Șerban așteptările erau atât de mari, încât eșecul acestei producții a fost unul cu adevărat monumental. O dovadă circumstanțială și oarecum amuzantă este și faptul că cel mai citit articol de pe blog anul acesta a fost critica pe care am făcut-o acestui spectacol.
Toate spectacolele de operă (deci nu și Manon) au fost comentate în revista britanică Opera:
- Parsifal: Christian Badea și al său „Parsifal@Ateneu” în revista „Opera” (UK)
- Fidelio / Cosí fan tutte: „Fidelio” și „Così fan tutte” de la ONB în revista „Opera” (UK)
- Œdipe: Final: Opera Magazine despre Œdipe@ROH
- Văduva veselă: „Văduva veselă” de Andrei Șerban în Opera Magazine (UK)
Topul publicului
Pentru amuzamentul dumneavoastră, dar și al meu, puteți vota spectacolul care v-a plăcut cel mai mult din următoarea listă; ce conține toate spectacolele și concertele comentate în 2016 pe blogul Despre Opera:
Despre Opera 